Camera Laylei

Traiam izolata.De cand am aflat ce sunt :un monstru care poate lua simturile oamenilor ,am decis sa traiesc in singuratate... camera mea era alba si spatioasa...plina de lucruri pe care le iubeam cand eram om. Acum sunt doar amintiri.Parintii mei,prietenii mei...Am decis sa-i protejez de mine plecand.Acum diminetile,dupa-amiezile,serile si noptile mi le petrec in singuratate.Setea era cateodata atat de intensa incat puteam devora totul in calea mea. Cu greu ma abtineam. Ieseam din camera mea doar pentru a vana caprioare.Imi placea sa ma simt puternica, sa simt cum viata acelei fiinte se scurgea.
Camera mea este locul care ma face sa ma simt umana. Peretii albi, canapele albe si perdelele lungi si matasoase sunt lucruri opuse firii mele ucigatoare.Dar ma fac sa ma simt bine.Aici am zeci de poze cu cei de care cateodata mi-e dor.

Isi infipse ghearele pe tocul ferestrei si intra,stang in fund,ca o mata.
-Deranjez?!
Ridica din sprnaceana,si se scarpina la ureche,dand din coada.

Stinse tigara pe palma privind cum scrumul se scurge pe pervazul alb. Pete,
"ma intreb cate pete sunt pe fiecare colt de lume. "
Isi ridica incet piciorul scotand un sunet cu ecou in acea camera...plina de nebunie. Pentru ea ..e nebunie, caci era alb si albul e o nebunie curata.
-Buna dimineata. Zambii si sari pe podea

Maraiam pe sub buze. Eram nervoasa. Nu-mi placea sa-mi fie incalcat teritoriul.Mi-am inclestat pumnii si am incercat sa imi maschez tensiunea pe care o simteam.
-Buna dimineata. O umbra aparu pe fata mea.

Se incrunta imperceptibil trecandu-si mana prin coada
"Dura fetita" zambi ridicandu-sii mana, tipic ei nu avea blana pe mana si totusi, isi trecut limba peste unul din degete privindu-si unghia.
-Pe scurt, Liz, raspunse incercand sa-si pastreze acelasi zambet formal.

-Eu sunt Layla,am raspuns fara nici-o emotie in glas.Am facut o pauza scurta dupa care am reluat.
-As putea sa spun ca-mi pare bine de cunostinta dar as minti.Mi-am inabusit un marait.

-Hei pustoaico iao mai moale, moementan esti in clubul ciudatilor. Zambi lasandu-se in sezut pe pervazul geamului cu un zambet pasiv. Da, un zambet atat de pasiv incat ai putea spune ca tocmai a vazut nimicul si nimicul tocmai i-a acaparat fata.
-Deci, cum se face ca traiesti in atat de mult alb cand pari...colorata?

Am facut un pas inainte . Probabil trebuia sa incerc sa par mai calma.
-Am o fire salbatica.Aceasta culoare ma calmeaza.Este exact opusul a cum ma simt in mod normal.Dar chiar nu trebuie sa-ti dau detalii.

Se uita confuz la fete.Cand la cea mica,cand la cea mare ..cand una vorbea cealalta tacea.nu mai el nu spunea nimic.Se freca dupa ureche,continuand sa taca.

Rase
-Zau, sari de acolo si se apropie de ea. Ii ridica barbia intr-una dintre ghearele ei privindo in ochi
-Scumpo, sincer incearca sa-ti ti coloritul la fel ca si camera, incolor. Aici maraiturile nu ajuta. Zambi ironic analizandu-i trasaturile
-Nu, nu trebuie sa dai detalii dar o faci, te simti singura pisicuto?

Mi-am tras barbia de sub ghiarele lui Elizabeth si am facut 2 pasi inapoi.
-Imi place sa traiesc in singuratate.Am facut o scurta pauza,timp in care i-am analizat pe cei doi straini din camera mea.
-Sunt un monstru.Puterile mele scapa de sub control.Nu vreau sa mai fac rau.Plecati.O lacrima mi s-a scurs pe obraz.

Isi dadu ochii peste cap, miscandu-se in spatele ei. Statea dreapta jucandu-se cu coada
-Draguto, bun venit in club. O lua de mana ridicandu-io si analizandu-i-o. Scumpo, e poti face mai exact cu gherutele astea? Apasa pe degete vazand cum se extind ghearele.
"Astazi am o stare tampita, sa ne jucam"

M-am indreptat spre bibliotec aplina de carti din coltul camerei.Mi-am deschis ghearele si cu o simpla lovitura primul raft a cazut sub privirile mele.
-E raspunsul de care ai nevoie?Asta e nimic.Am sfasiat oameni si ma bucuram cand ii vedem cum isi dau duhul.M-am uitat tematoare la cei doi.
-Iertati-ma.Taylor,Elizabeth imi pare bine sa va cunosc.Le-am zambit in timp ce imi rasuceam o suvita de par in mana.

Zambi
"Daca doar atat ai facut..."
-Crede-ma ca inca ai constiinta curata,,,se sprijinii de peretele alb, patandu-l, lasand pe el o usoara urma galbuie
-Tay, ai amutit?